Black Like Me

„Black Like Me” este o carte non-fictionala scrisa de jurnalistul John Howard Griffin, publicata pentru prima data in 1961. Griffin era un alb originar din Dallas, Texas, iar cartea ii descrie experienta de sase saptamani in care a calatorit cu autobuze ale linii Greyhound (si ocazional facand autostopul) prin statele segretate rasial, precum Louisiana, Mississippi, Alabama si Georgia, dandu-se drept barbat negru. „Sepia Magazine” i-a finantat proiectul in schimbul dreptului de a printa in exclusivitate seriile de articole.

Griffin a pastrat un jurnal al experientelor sale – jurnalul sau de 188 de pagini a reprezentat geneza cartii. La momentul scrierii cartii in 1959, relatiile dintre rase in Statele Unite erau foarte dificile, iar Griffin dorea sa explice dificultatile prin care populatia de culoare trece in anumite zone. Cu ajutorul unui doctor, Griffin si-a innegrit artificial pielea pentru a parea ca este afro-american sau african.

In 1964, o versiune a cartii a fost adaptate pentru film, avandu-l pe James Whitmore in rolul principal.

In toamna anului 1959, John Howard Griffin a mers acasa la un prieten in New Orleans, Louisiana. Acolo, a fost intampinat de un dermatolog, care, pentru proiectul sau ambitios, a inceput un tratament in dozaj mare cu methoxsalen, care este folosit impotriva bolii vitiligo, petrecand cate 15 ore in fiecare zi sub o lampa ultravioleta. Don Rutledge a calatorit cu Griffin pentru a documenta experienta cu fotografii.

Cateva dintre intamplarile din carte includ cea in care, in New Orleans, un ospatar de culoare dintr-un mic restaurant a vorbit cu Griffin despre dificultatea de a gasi un loc unde poate sa mearga la toaleta – pe acea vreme, toaletele erau impartite intre cele pentru albi si cele pentru negri. Intr-o calatorie cu autobuzul, Griffin i-a oferit locul unei femei albe – desi, initial lucrurile incepusera sa mearga bine, aceasta pana la urma l-a insultat, incepand sa vorbeasca cu ceilalti pasageri albi despre cat de nesimtiti incepusera sa devina negrii, asta, in ciuda gestului frumos pe care Griffin dorea sa-l faca.