Coco Chanel, biografii si fascinatia misterului
Dintre variatele povesti spuse despre Coco Chanel – nascuta Gabrielle, identificata gresit drept Chasnel, fiica ilegitima a unui distribuitor, intr-un adopost pentru oameni saraci din Franta provinciala in 1883 – multe au fost inventate chiar de catre ea. Aceste legende trebuiau verificate de catre biografii ei timpurii (amintiri fantomatice comandate de Mademoiselle Chanel, dar niciodata completate sau publicate, mereu anulate de ea in forma incipienta cand realiza ca adevaraul era mai putin irezistibil, cel putin pentru ea, decat mitul creatiei proprii).
Acestea au fost raspandite chiar si dupa moartea ei in 1971, inclusiv in „L’Allure de Chanel”, carte scrisa de prietenul ei, Paul Morand, care repeta basmul conform caruia ar fi fost crescuta de catre matusile ei dupa moartea mamei ei. De fapt, Chanel a fost abandonata de catre tatal ei, alaturi de inca doua surori, intr-un orfelinat condus de maicute la Aubazine, o biserica medievala cisterciana intr-o regiune izolata din Correze. Din aceste inceputuri umile, devenind croitoreasa, vanzatoare, cantareata de santan si amanta, Chanel si-a croit drumul spre Paris si spre faima, in cele din urma.
Basmul ramane suficient de irezistibil pentru scriitori, precum si pentru cititori, pentru a-si dori sa devina al lor prin reinterpretari si variatii miriade. Tinand cont de continuitatea creatiilor ei clasice care continua sa se impuna prin firma ei cunoscuta la nivel international, nu ar trebui sa ne surprinda acest lucru – creatii precum rochia neagra, sacouri de tweed, lanturi pe genti matlasate, parfumuri de lux, perle, camelii, ne aduc aminte de celebra creatoare.
Toate aceste elemente pot fi legate de trecutul lui Chanel: negrul, culoare a doliului, transformat intr-un simbol al independentei feminine; perle precum rozariile maicutelor care au invatat-o cum sa se roage si sa coase; lanturi precum cele pe care le purtau la brau; camelii albe care aduc aminte de „Doamna cu camelii”, curtezana arhetipala care a murit de tuberculoza, precum mama lui Chanel; tweed inspirat de imbracamintea sportiva a iubitului ei, Ducele de Westminster; dungi si pantalongi marinaresti, precum stilul abordat in Riviera franceza.
Coco a fost subiectul multor carti, doar in 2011 aparand cinci carti despre ea. Doua dintre acestea au fost scrise de cadre universitare: Amy de la Haye („Chanel: Couture and Industry”) si Linda Simon („Coco Chanel”); prima este profesor la Colegiul Londonez de Moda, iar a doua profesor de limba engleza in New York, acest lucru demonstrand rolul central pe care il ocupa Chanel in istoria si cultura secolului al XX-lea.
Cat despre celelalte – cartea lui Hal Vaughan cu un titlu de tabloid, „Sleeping with the Enemy: Coco Chanel, Nazi Agent” (ro. – „Dormind cu inamicul: Coco Chanel, agent nazist”), a Lisei Chaney, „Chanel: an Intimate Life” (ro. – „Chanel: o viata intima”) si a Isabellei Fiemeyer, „Intimate Chanel” – de unde sa incep? Nu sunt convins de interpretarea lui Vaughan a documentelor serviciilor secrete. Si alti autori au petrecut timp investigand arhivele militaresti, dar au tras concluzii diferite; majoritatea au o parere mai putin senzationala referitor la activitatile lui Chanel din timpul razboiului. Dintre cele doua biografii care promit adevaruri intime, textul lui Chaney este foarte meticulos realizat, dar Fiemeyer are avantajul de a fi colaborat cu cea mai apropiata ruda inca in viata lui Chanel, stranepoata sa, Gabrielle Palasse-Labrunie, care a cunoscut-o bine; Coco Chanel i-a fost matusa.
Mai tanara Gabrielle, nascuta in 1926 (si zvonita de unii ca fiind, de fapt, stranepoata lui Chanel, aceasta fiindu-i bunica, mai ales ca tatal lui Gabrielle, Andre Palasse, oficial nepotul lui Chanel, ii era la fel de apropiat ca un fiu) a fost de foarte mare ajutor in cercetari, iar amintirile ei sunt prezentate din nou, in aceasta publicatie. Nefericirea trecutului lui Chanel este prezentat clar – ambele surori ale acesteia s-au sinucis, potrivit lui Madame Labrunie – dar poate cele mai fascinate sunt fotografiile cu talismanul pe care Chanel il pretuia atat de mult.
Daca viata si cariera sa au fost influentate de semne magice si simboluri (numerologie, tarot, avand mortii mereu in apropiere), atunci cate ceva din ezoterismul ei i-a fost transmit de catre prima ei mare iubire, Boy Capel, dupa cum se poate observa din notitele sale pe care aceasta le-a pastrat cu sfintenie dupa moartea lui intr-un accident de masina din 1919.
In final, oricat de mult am studia aceste lucruri, nimeni nu va reusi sa o posede cu adevarat pe Chanel, desi ea, remarcabil, continua sa ne posede.
categories & tags
In Cariera, Cosmetice, Curiozitati
By biografii celebre, chanel no.5, coco chanel, pandera.ro, parfumuri de lux