Cum a aparut inspiratia pentru cartea „Frankenstein”

Povestea comuna despre cum a aparut romanul „Frankenstein” al scriitoarei Mary Shelley este ca Mary, sotul ei, Percy, si prietenul lor, Lord Byron, au plecat intr-o calatorie cu alti prieteni, acestia inventand povesti de groaza in jurul unui foc facut seara. Povestea pe care Shelley a inventat-o, despre un om de stiinta nebun care reanimeaza un cadavru, a fost atat de bine primita de ceilalti, incat Percy a indemnat-o sa o publice. Acest lucru este mai mult sau mai putin adevarat, dar aceasta poveste ignora un element crucial: ca multe ale excursii, cea in care Shelley a zamilsnit povestea lui Frankenstein, a implicat consumul de droguri.

Se pare ca Shelley si prietenii ei consumasera laudanum, o tinctura baza pe opiu pe care o puteai cumpara dintr-o farmacie fara probleme, pe vremuri. Cei care fusesera prezenti in acea noapte in cabana din Geneva isi amintesc ca Percy Shelley fusese atat de afectat de consumul de droguri, cat Byron citea dintr-o carte cu poezii de groaza, incat a sarit in picioare si a inceput sa tipe ca sfarcurile lui Mary se transformasera in ochi.

Dupa ce-l calmase pe Percy, Lord Byron a propus ca toti sa scrie povesti de groaza care sa le povesteasca a doua noapte, pentru ca Lord Byron era nebun si oricum nu-i pasa foarte mult de binele lui Percy. Mary Shelley s-a retras in camera sa si a avut un vis influentat de opiu despre un corp reanimat care avea sa inspire apoi povestea lui Frankenstein.

In urmatorii ani, participantii la petrecerea plina de droguri au lansat cateva dintre cele mai cunoscute carti ale secolului XIX: Mary Shelley a scris „Frankenstein”, sotul ei „Ozymandias”, Lord Byron a scris „Don Juan”, iar alt membru al excursiei, John Polidori, a scris „The Vampyre”, un precursor pentru „Dracula”, acesta fiind motivul pentru care probabil nu ati auzit de el.