Influenta reliefului asupra climei

Dintre factorii fizico-geografici, relieful detine un rol foarte important în geneza unor microclimate
si topoclimate. Relieful se remarca ca factor climatogen prin altitudine, masivitate, expozitia si
înclinarea versantilor, prin morfologie, dintre toate caracteristicile morfometrice si morfologice, în plan
climatic impunându-se altitudinea. Aceasta introduce modificari în mersul si repartitia tuturor elementelor
climatice.

Dintre categoriile mari de relief, muntii exercita actiunea cea mai intensa si cea mai diversificata
asupra regimului si distributiei elementelor climatice, creând în toate zonele de pe glob climatul de munte.
În general marile lanturi montane constituie adevarate arii de discontinuitate climatica, fiind generatoarele
propriului lor climat. Totodata, prin modificarea circulatiei generale a atmosferi, lanturile sau
sistemele montane pot influenta caracteristicile si distributia mezoclimatelor de pe suprafetele
uscaturilor continentale.

În acest mod observam ca, în functie de particularitatile sale, relieful poate influenta sau genera
climate la scara locala (microclimate sau topoclimate), cel mult regionala (climatele montane), modificând
prin schimbarile aduse circulatiei generale a atmosferei si prin cumularea la scara globala a tuturor
influentelor distributia mezoclimatelor si chiar caracteristicile macroclimatului global,

Odata cu cresterea altitudinii, densitatea aerului scade, coloana atmosferica se micsoreaza si
din aceste cauze presiunea atmosferica scade. Scaderea presiunii în paralel cu cresterea altitudinii este
un fenomen aproape constant. Influenta directa, a scaderii presiunii atmosferice asupra climatului este
redusa. Însa în conditiile rarefierii aerului si a reducerii cantitatii de oxigen la altitudini mai mari, se
manifesta asa-numitul rau de munte, mai ales pentru persoanele care nu sunt adaptate conditiilor specifice
atmosferei montane. Dar, organismul uman, este capabil sa se acomodeze prin aclimatizare la aceste
conditii. Dovada o constituie existenta unor asezari omenesti stabile la 5120m în Anzii peruvieni si la
4980m în Tibetul apusean la nord de izvorul Indului. Culturile agricole urca în Peru la 4350m, iar în
Tibet la 4650m. Dintre animale oaia de munte (argalul), urca pâna la 5500m în Himalaya, iar iakul în Tibet
pâna la 5100m.