Stephen King si abuzul de substante

Stephen King a scris atat de multe romane incat daca va ganditi ca nu-si aduce aminte de unele dintre ele, ati avea dreptate. „Cujo”, de exemplu, este una dintre cele mai populare carti ale sale, in ciuda faptului ca acesta nu-si aduce aminte deloc cand a scris-o, pentru ca partea din creier care a continut aceste amintiri a fost distrusa de distul alcool incat sa-i ofere putere unei rachete Saturn V. Abuzul de alcool al lui Stephen King este destul de cunoscut, fiind si o tema intalnita des in primele sale carti. Poate mai putin cunoscut este faptul ca dupa ce s-a lasat de baut, a inceput sa ia coca – si nu ma refer la Coca Cola.

Daca opera din anii 1970 ai lui King a aparut ca inspiratie a alcoolului, atunci opera sa din anii 1980 a fost trasa pe nas de pe o oglinda. De exemplu, „The Tommyknockers” este un roman despre o forta superioara care ii face pe oameni mai puternici, mai inteligenti si mai creativi, insa care ii transforma in monstri, pe masura ce se folosesc de ea. Mi se pare o tema potrivita pentru o carte scrisa de un tip cu pupilele cat niste masline spaniole si servetele in nari pentru a opri sangerarea cauzata de „praful inspirational”.

Cocaina a influentat unele dintre cele mai bune carti ale sale – „Misery”, de exemplu, a fost scrisa in perioada in care era cel mai dependent – dar a produs si cateva carti care merita uitate. „The Tommyknockers” este una dintre cele mai slabe carti ale sale. Iar prima si ultima sa incercare la scaunul de regizor, „Maximum Overdrive” din 1986, un film despre camioane care prind viata si incearca sa-l striveasca pe Emilio Estevez, nu merita nici calificativul „mediocru”.

King a recunoscut ca filmul a fost atat de prost ca urmare a faptului ca era incredibil de drogat si nu stia ce face. Acum nu se mai drogheaza, dar existenta filmului „Maximum Overdrive” l-a facut pe King sa jure ca nu va mai avea tangenta cu cinematografia, decizand ca mai bine fac alti oameni filme proaste bazate pe opera sa.